Cod roşu pentru cumul de crize

În statele civilizate, cînd rezultatele unui funcţionar de stat sînt conforme planului, înseamnă că funcţionarul este apt. La noi, cînd funcţionarul vine la serviciu, din start înseamnă că este potent pentru rezultate remarcabile.

Şi ferească Domnul să-l sminteşti pe noul Stahanov, pentru că eroul birocraţiei actuale îţi face deja o mare favoare că s-a prezentat la serviciu şi vrea toţi laurii cu premii, bonusuri şi tot tacîmul anexat, deranjîndu-se mai mult de capacitatea şi cantitatea salariului decît de calitatea muncii pe care o prestează.

Chiar sînt foarte curioasă cum va fi organizată o eventuală campanie electorală anticipată sau cea pentru referendum, despre care se vorbeşte tot mai mult şi mai palpabil în ultimul timp. Multele alegeri din ultima perioadă cu nişte răsturnări politice atît de spectaculoase au cam transformat alegătorul, care se pare că renaşte asemenea pasării Phoenix şi se preface din plebea docilă şi credulă în cetăţeanul sceptic la promisiuni. Stoic la minciunile politice. Cetăţeanul care vrea fapte reale şi concrete şi nu mai are urechi şi răbdare pentru cîntecul chiriacului, servit cu atîta generozitate de mai marii zilei. Corupţia nu a fost jumulită, marii infractori cu gulere albe n-au înfundat puşcăria, statul n-a fost modernizat, luminiţa de la capătul crizei nu s-a întrevăzut încă, apartamentele de 150 de mii de euro nu s-au vîndut cu 30 de mii. Stau în fotolii de stat lipitori de tot soiul, preocupate în primul rînd să reuşească să scoată şi profit, dar să-şi restituie şi investiţiile făcute pentru a ajunge în fotoliul respectiv: corupţi în lanţ – fenomen care a ajuns să fie ceva normal!

Încă mai demult fiica mea a fost întrebată la liceu ce le-ar spune demnitarilor de stat dacă ar avea posibilitatea să li se adreseze cu o dorinţă. Copil înţelept, ca toţi copiii, despre care se ştie că prin gura lor vorbeşte adevărul: a răspuns cu discreţie că le-ar dori să devină cel puţin pentru o săptămînă oameni de rînd! Păi, să nu-ţi pupi odrasla pentru aşa idei revoluţionare?! Să se fi văzut numai satisfacţia totală ce mi s-a înscris pe faţă, cînd mi-am închipuit ministrul asistenţei sociale vînzîndu-şi şiragurile de mărgele şi trăind din pensia de 700 de lei. Or, pe alţi membri ai Guvernului sorbind ciorbe din ceea ce în gheretele avicole se vinde sub impresionanta denumire de „Set din oase” sau dîndu-şi coate în orele de vîrf în transportul public. Uaaaaaau!

Vor fi alegeri la termen sau anticipate?! Nu contează. Cîţiva ani de acum încolo, Opoziţia va face proteste şi moţiuni (moţiuni de la a moţăi), iar Guvernul va face ce vrea. Dacă, de exemplu, vrea să facă bine ţării, vrea degeaba, fiindcă nu poate. Dacă, dimpotrivă, poate să facă bine ţării, asta nu înseamnă nimic, cîtă vreme omul nu e de acord să şi vrea. Putinţa şi voinţa, cele două opţiuni ale fatalităţii publice, primesc la fiecare patru ani sau, mă rog, cum iese, nume, prenume şi adjectiv. Iar noi, ceilalţi, cînd Moldova merge rău, ne repezim să-l înjurăm ori pe prost, ori pe ticălos. Rău facem, fiindcă mai există cînd şi cînd, şi ghinionul.

Benzina a ajuns la un preţ la care te gîndeşti de două ori înainte să-ţi dai foc. Iar gurile rele şi cu buzele uscate spun că se va scumpi şi mai mult şi hrana, intrînd astfel şi noi în marea criză alimentară care bîntuie lumea. Fraierii, dacă s-au grăbit să iasă din criza economică! Pe noi, cel puţin doi-trei ani, nu ne atinge, fiind ştiut că nu ai voie să faci cumul de crize. Moldoveni, ura, am scăpat de belea: benzina este prea scumpă ca să ne dăm foc în piaţă!

Lilia GRUBÎI