“Bogăţia” unei ţări cu poporul plecat de acasă

“Remiterile moldovenilor din străinătate au crescut în 2011 cu 16,8 la sută, la 1,45 miliarde de dolari SUA.”, scriu agenţiile de presă locale. În limba omului de rînd asta înseamnă că moldovenii “de la Italia, de la Rusia, Grecia, Portocalia” şi “de la alte părţi”, unde au reuşit să pătrundă în anul trecut au trimis mai mulţi bani acasă. Cu mult, aproape o cincime. Şi din cîte ne informează Banca Naţională a Moldovei, fenomenul e o tendinţă, pentru că “remiterile moldovenilor din străinătate sînt pe creştere al doilea an consecutiv, avansul din 2011 fiind de aproape trei ori mai mare decît în 2010”.

E de bine ori e de rău? Gîndesc că nu-i de rău dacă cei de acasă au primit mai mulţi bani. Şi sînt sigură că nu-i de bine, atîta vreme cît sub aceste cifre crescute se ascund copii abandonaţi, familii destrămate şi alimentarea, chiar dacă nevrînd, a mentalităţii de trîntor. Cînd o mare parte de tineri pur şi simplu parazitează la greu, ştiind că la sfîrşit de lună vine pachetul  de la Verona şi codul de cifre de la Western Union e cam nasol. Adică e de rău. N-ar fi  de rău dacă aceşti bani ar fi puşi în lucru, creînd ceva nou, dar acelaşi raport BNM arată: “deşi transferurile de valută se ridică la miliarde de dolari, două treimi din remiteri merg la consum, alte 20 la sută din mijloace sînt economisite şi doar 6 la sută sînt investite”. Deci,  nu e atît de bine că transferurile respective în majoritate asigură achitarea facturilor curente, plata contractelor de studii, pîinea şi cîrnaţul de azi, poate şi de mîine şi ceva “la ciorap”. Iar investiţiile cele mari se reduc la apartamente încuiate, că n-are cine sta în ele.

Nu ştiu cît ar putea să fie de bine şi faptul că moldovenii noştri s-au dovedit a fi mai şmecheri decît toată politica financiară a UE. Pentru că “deşi multe ţări din Uniunea Europeană se confruntă cu condiţii economice dificile, ca urmare, o parte din moldovenii care au plecat peste hotare în căutarea unui cîştig nu reuşesc să-şi găsească de lucru, fluxul remiterilor la sfîrşit de an nu s-a redus faţă de perioada anterioară din 2011”. Iată aşa. Baliverne cu crize şi proteste în Grecia, planuri Merkel – Sarkozy sau suspiciuni titrate “Viitorul UE incert”: moldovenii noştri nu se pierd. Nu-i ia nici un fel de foc şi pară europeană. Poate de aceea că greul lor e mai mare şi ştiu bine că n-au pe cine sau pe ce conta. De aceea nu credeţi cînd citiţi “totuşi, BNM prognozează că în cazul agravării crizei în Europa Occidentală fluxul de remiteri ar putea să scadă în 2012”. Criza în Europa Occidentală are în vedere “case mari”, nu tradiţionalele fronturi de muncă ale moldovenilor. Care se mulţumesc  cu banii  pe care nu i-ar accepta niciodată europenii. Aşa că aici mari perturbări nu sînt de aşteptat în viitorul apropiat. Iată, dacă ne vom integra european, cum ni se promite, atunci va fi altfel, însă deocamdată n-ar trebui să ne frămînte întrebări de acest fel.

Adevărat că “pentru a stimula investirea remitenţelor în economie, Guvernul a lansat la sfîrşitul anului 2010 proiectul-pilot "PARE 1 + 1" şi a anunţat că este gata să cheltuiască pentru aceasta 100 milioane de lei. Cetăţenii Republicii Moldova care muncesc peste hotare şi rudele lor de gradul I pot primi pentru dezvoltarea afacerilor lor o finanţare nerambursabilă din partea statului în valoare de 200 mii lei, susţinută suplimentar cu instruire, informare şi consultanţă”. Cifrele oficiale îmi arată că “un număr de 73 de persoane au încheiat în anul 2011 contracte de finanţare nerambursabilă în cadrul programului "PARE 1+1", fiecare leu alocat din acest program a atras 2,7 lei investiţii în economia naţională. De la lansarea programului, migranţii au investit în afaceri 22 milioane de lei”, dar ceva îmi dă de bănuit că se trişează. Pentru că dacă ar fi aşa, deja ar fi existat emisiuni speciale şi rubrici specializate în presa noastră pompieristică cu generice de tipul “Bagă un leu şi scoate doi sub egida Guvernului”. Dar în memorie îmi apar doar nişte reportaje succinte cu agent termic din paie şi o frizerie. Celor cu paiele – Bravo!, iar cu frizeriile…nu ştiu…Şi aşa uneori am impresia că ne transformăm în “oraşul N” din arhicunoscutul roman cu 12 scaune, unde, judecînd după numărul de frizerii şi pompe funebre, aveai impresia că aici “omul se naşte pentru a se tunde, bărbieri, parfuma şi a muri aranjat”. Or, admiţînd că cifrele de mai sus sînt corecte: nu e oare alarmant de puţin ca din sutele de mii de moldoveni plecaţi la muncă peste hotare, doar 73 să-şi încredinţeze banii munciţi din greu programelor guvernamentale?

Lilia GRUBÎI