Exodul oamenilor de ştiinţă din Moldova reprezintă un pericol pentru securitatea naţională

Asta deoarece STAREA potenţialului tehnico-ştiinţific şi a componentei intelectuale a acestuia constituie unul din factorii de bază care determină securitatea tehnologică şi economică a oricărui stat, inclusiv a celui moldovenesc.

Întrucît doar în perioada 1990-1999 Republica Moldova a fost părăsită de 415 colaboratori ştiinţifici din cadrul Academiei, printre care se numără 2 academicieni, 20 doctori habilitaţi şi 140 doctori în ştiinţe, o parte dintre care pînă a emigra în Germania, Statele Unite, Franţa, Israel, Italia, Canada, România şi alte state au fost într-o măsură mai mare sau mai mică implicaţi în unele programe ştiinţifice cu caracter secret ce au importanţă de stat, nu ne rămîne decît să regretăm sincer plecarea acestora.

Astfel, potrivit datelor statistice ale Israelului, printre emigranţii veniţi din Republica Moldova pînă în 1992 cei cu studii postuniversitare constituiau 6,2 la sută. Cu atît mai regretabil acest lucru, cu cît pentru pregătirea unui astfel de specialist statul cheltuieşte sume enorme de bani. După cum arată calculele efectuate în 1992 de Ministerul Ştiinţei al Federaţiei Ruse după metodica ONU, în urma emigrării unui expert de asemenea calibru statul pierde cca 300 mii de dolari.

Altfel spus, ţările importatoare de specialişti de înaltă calificare se pricopsesc, pe seama Moldovei şi a altor state, cu experţi deja pregătiţi, randamentul muncii acestora pînă la pensionare fiind de 20 de ori mai mare decît cheltuielile suportate pentru pregătirea lor. Acum e clar CE pierde şi CÎT pierde Republica Moldova în urma emigrării savanţilor săi, care au plecat în străinătate nu de zile bune – în anul 2000 salariul mediu al unui colaborator ştiinţific de la AŞM era de 247 lei (echivalentul a 27% din coşul minim de consum de atunci), iar al unui profesor – academician – de circa 500 lei...

Dacă, în ultimii 20 de ani, în ţările dezvoltate finanţarea pentru investigaţiile ştiinţifice este în continuă creştere, în Republica Moldova şi alte state post-sovietice tendinţa este cu totul alta. Din care cauză, potrivit raportului „Darea de seamă despre activitatea ştiinţifico-organizatorică. Academia de Ştiinţe a Moldovei. 1990-1997”, în 1997 AŞM a prezentat cu 27 de cereri mai puţin pentru invenţii mai puţin decît în 1990, cînd numărul acestora a fost de 112. În acelaşi an, numărul licenţelor primite a fost cu 52 mai mic decît în 1992. De ce? Din aceeaşi cauză invocată în rîndurile de mai sus – finanţarea insuficientă a investigaţiilor ştiinţifice, asta chiar dacă PATENTAREA LICENŢELOR ar putea constitui o modalitate eficientă de aducere a resurselor financiare în Republica Moldova. În acest sens reamintim că în anii cei buni fost URSS obţinea, din vînzarea licenţelor, peste 1,5 miliarde de dolari, o parte din care datorită invenţiilor savanţilor moldoveni din acea vreme.

Exodul savanţilor are impact şi asupra vîrstei ştiinţei moldoveneşti – aceasta „îmbătrîneşte”, ceea ce duce inevitabil atît la conservatism, cît şi la creşterea discordanţei dintre generaţii. În 1997 vîrsta medie a unui academician era de 65,8 ani, iar a unui membru corespondent – de 61,2 ani, formarea „omului ştiinţei” necesitînd cel puţin 20 de ani.

Fenomenul emigrării în masă a oamenilor de ştiinţă a fost înregistrat la hotarul anilor 1940-1950 în Europa de Vest, fiind generat de urmările celui de-al Doilea Război Mondial, în special în Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia. După dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice, procesul emigrării masive a savanţilor din statul independent Republica Moldova a fost calificat de către şeful de atunci al Serviciului de Informaţie şi Securitate (SIS), Valeriu Pasat, drept unul care reprezintă un pericol pentru securitatea naţională.

Exodul oamenilor de ştiinţă a influenţat structura profesională şi demografică a colaboratorilor AŞM, în perioada 1990-1997 numărul doctorilor în ştiinţe reducîndu-se cu 16,27%. În respectiva perioadă de timp s-a redus şi numărul colaboratorilor care au venit la Academie – de la 28,5% pînă la 16,3%.

Întrucît emigrarea potenţialului intelectual poate fi stopată doar prin crearea unor condiţii mai favorabile din punct de vedere economic şi social pentru afirmarea plenară a oamenilor de ştiinţă în Moldova, în opinia experţilor ar fi necesară formarea unor fonduri bugetare şi extrabugetare speciale de susţinere a investigaţiilor ştiinţifice cu perspectivă şi a celor mai valoroşi savanţi. O importanţă deosebită ar avea elaborarea unor programe naţionale care ar determina priorităţile în finanţarea ştiinţei, precum şi colaborarea instituţiilor ştiinţifice cu agenţii economici din diferite sectoare ale economiei naţionale, iar PATENTAREA LICENŢELOR ar putea constitui o modalitate eficientă de atragere a resurselor financiare în Republica Moldova.

Vasile MARTIN