Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc au anunţat, pe 4 noiembrie, că părăsesc Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. „Este o decizie grea, dar nu vrem să mergem pe această cale, nu vrem să semnăm la distrugerea Republicii Moldova ca stat. Azi venim cu o soluție pentru criza în care se află țara”, a declarat Dodon, precizînd că sînt gata să participe pentru alegerea președintelui. „Azi toți liderii trebuie să devină oameni ai situației și să renunțe la egoismul partinic și să participe la alegerea președintelui”, a mai spus Dodon. El a menționat că speră ca în următoarele zile și alți membri ai PCRM să i se alăture. În continuare publicăm declaraţia făcută de cei trei deputaţi.

Soluţia şi decizia noastră pentru depășirea crizei politice din ţară

Vin în faţa dumneavoastră cu o decizie importantă, care a fost deloc simplă, dar necesară.

E o decizie nu doar a mea. Le am alături pe doamnele Zinaida Grecianîi şi Veronica Abramciuc. Iar mai tîrziu se vor alătura şi alți colegi.

Noi astăzi părăsim fracţiunea PCRM din Parlament.

Facem această declaraţie, de părăsire a PCRM, direct vouă, jurnaliştilor. Sunteţi primii care aflaţi despre decizia noastră.

Înţelegem că un asemenea pas trebuie să fie motivat, justificat, explicat. Aşa şi este, există motive, există justificare, există explicaţii. Nu vă aşteptaţi însă că le vom spune pe toate azi. Va mai fi timp pentru discuţii. Vom menţiona astăzi doar raţiunile de bază care ne-au făcut să luăm această decizie.

Scopul deciziei noastre e unul, dar e un scop complex: evitarea alegerilor anticipate, alegerea preşedintelui ţării, reformatarea guvernării şi stabilitatea politică şi socială. Este ceea ce doreşte societatea, este ceea de ce are nevoie Republica Moldova – în sfîrşit stabilitate şi, odată şi odată, dezvoltare economică.

Pentru noi a devenit foarte clar că au fost epuizate practic toate soluţiile de depăşire a crizei politice şi a haosului, care durează de doi ani şi jumătate. A merge mai departe pe această cale, a crizei şi a confruntărilor, ar însemna să fim certaţi cu sovestea şi cu raţiunea. Populaţia ţării nu ne mai înţelege pe noi, politicienii.

Timp de doi ani şi jumătate, de pe urma unor ambiţii nesănătoase şi a încăpăţinării principalilor actori politici, de pe urma clivajului politic adînc din Parlament, de pe urma intrigilor şi a jocurilor oculte, de pe urma nealegerii şefului statului, Republica Moldova a decăzut economic, a pierdut încrederea cetăţenilor şi riscă să falimenteze sub toate aspectele în cazul unor alegeri anticipate cu efecte zdrobitoare asupra ţării.

Repet, noi nu vrem să mergem pe această cale. Noi nu vrem să semnăm la distrugerea Republicii Moldova ca stat şi ca societate.Astăzi, noi venim cu o soluţie de alternativă pentru depăşirea situaţiei dificile în care se află întreaga clasă politică, dar mai ales ţara. S-ar putea să fie unica, deci ultima soluţie, cu adevărat valabilă.

Ne-am retras din PCRM pentru a tăia „nodul gordian” al urii şi neîncrederii care de doi ani de zile face imposibilă orice decizie constituţională necesară stabilităţii Republicii Moldova.

Soluţia noastră constă în oferirea a cel puţin trei voturi pentru procedura de alegere a unui şef de stat apartinic, care nu face parte din nicio alianţă sau structură politică, are competenţele necesare şi se bucură de respect atît în societate, cît şi în afara graniţelor Republicii Moldova.

Am văzut cu toţii cum negocierile dintre partide s-au transformat într-o competiţie de şmecheri: cine pe cine îl va păcăli. Noi vom pune capăt acestor jocuri politice. De astăzi, discuţiile trebuie să urmeze un cu totul alt format.

Rămîne să vedem în ce măsură soluţia noastră va fi înţeleasă şi acceptată ca atare de către celelalte fracţiuni politice din Parlament. În opinia noastră, ceea ce oferim noi este unica modalitate de a găsi un consens larg în Parlament în chestiunea alegerii şefului statului. Am vorbit şi cu alte ocazii despre oportunitatea formării unui front politic larg, univoc în privinţa unei candidaturi comune, de consens, la funcţia de preşedinte.

Suntem diferiţi ca doctrină, ideologie, viziuni, reflexe politice, dar în privinţa unei candidaturi consensuale, în interesul Republicii Moldova, în interesul stabilităţii politice, consider că putem avea înţelepciunea să găsim un numitor comun.

Astăzi, toţi liderii trebuie să devină oameni ai situaţiei, adică să înţeleagă, că situaţia din ţară impune sacrificiu şi renunţare la egoismul partinic, în numele soluţionării crizei politice, prin alegerea preşedintelui Republicii Moldova.

Mingea e pe terenul vostru, stimaţi colegi parlamentari. Noi ne-am asumat toate riscurile pentru a crea această oportunitate, această soluţie. Voi vă asumaţi responsabilitatea pentru ce va urma mai departe – alegerea preşedintelui, reformatarea guvernării şi stabilitate sau... criză, haos şi anticipate.

Sper că atît PCRM, cît și celelalte fracțiuni parlamentare se vor alia la frontul politic larg pe care îl propunem şi va vota o candidatură de consens, apartinică. Aceasta va fi o demonstraţie de înţelepciune şi de bun simţ a clasei politice moldoveneşti, faţă de întreaga societate, care abia dacă mai crede că e posibilă aşa performanţă din partea politicenilor.

În acţiunile politicienilor care se respectă nu trebuie să existe responsabilităţi pe jumătate şi şovăire în momente de criză. Dacă situaţia o cere, fiţi buni şi ridicaţi-vă la nivelul situaţiei.

Şi încă ceva. Pe mine nu mă intereseaza deloc soarta AIE. Mai mult chiar, sunt de părerea că AIE trebuie să dispară ca un vis urît, pentru că se face vinovată de starea haotică din politică şi din societate. Inclsuiv politica nocivă şi necalculată a Alianţei ne-a făcut pe noi să mergem la aceste riscuri acum şi să facem pasul de azi.

Repet, pe noi nu ne preocupă soarta AIE. Pe noi ne preocupă evitarea alegerilor anticipate distrugătoare pentru ţară. Ne preocupă să fie stabilitate şi să funcţioneze toate instituţiile statului. Ne preocupă să existe un climat prielnic pentru dezvoltarea economică şi pentru liniştea socială. Avem nevoie de un şef de stat detaşat de actuala guvernare, care să nu facă jocurile de conjunctură şi sub dictat. Avem nevoie de un şef de stat care să aibă în grija sa oamenii simpli, cetăţenii, să le asigure o protecţie socială şi să poată negocia în exterior acorduri economice privilegiate pentru Republica Moldova.

Acum, presupun că vă interesează să aflaţi despre relaţiile noastre cu PCRM, cu partidul din care nu mai facem parte.

Am explicat principalul motiv şi imbold al deciziei noastre. Am ieşit din PCRM fiindcă am înţeles că numai aşa putem oferi o ultimă soluţie pentru reformatarea puterii şi alegerea şefului statului. Credeţi-ne, în caz contrar, dacă nu se producea nicio schimbare radicală în configuraţia politică, dacă nu spărgeam actualul blocaj politic parlamentar, am fi intrat garantat în alegeri anticipate. Noi ştim ce spunem.

Ne veţi întreba: cum va poate fi interpretat acest pas de către membrii şi alegătorii PCRM? În mod diferit, desigur, în funcţie de gradul lor de înţelegere a situaţiei reale din ţară şi din partid.

Noi vă putem spune următoarele: noi, cei care părăsim PCRM-ul, am fost şi suntem consecvenţi în viziunile şi acţiunile noastre, dar noi nu putem fi încăpăţinaţi, pentru că vedem că încăpăţinarea duce la dezastru. PCRM s-a încăpăţinat să genereze alegeri anticipate şi aşa ceva nu poate fi tolerat.

În politică e bine cînd eşti consecvent, dar e rău cînd eşti încăpăţinat. Pentru noi, Dodon, Grecianîi, Abramciuc, consecvenţa înseamnă să fim oneşti cu noi înşine şi să ştim să evoluăm în limitele bunului simţ public şi ale idealurilor politice pe care le promovăm.Consecvenţa ţine de linia interesului public, nu de linia interesului partinic.

Vă mai spun că pentru mine, ca politician, contează eficienţa acţiunilor mele. Decît să stau în PCRM, să tac, să fiu inactiv şi să fiu ineficient politic, mai bine în afara partidului, dar cu soluţii concrete pentru problemele ţării.

În politică uneori eşti pus în situaţia de a renunţa la ceva anume. Noi am renunţat să fim în cadrul PCRM, pentru a putea rezolva criza politică din ţară.

Noi am fost nevoiţi să mergem la un risc destul de mare, pentru a evita un risc şi mai mare.

Cineva din interiorul PCRM, parcă îi văd, va vorbi de trădare. Dar cine şi ce trădează? Oare e trădare să renunţi la partid de dragul intereselor ţării? Poate, din contră, e trădare să renunţi la interesele ţării de dragul intereselor partidului? Ce e mai bine, ce e mai corect? Cum e mai înţelept să procedezi? Asta o vor aprecia, într-un final, cetăţenii.

Să ştiţi, nu vom vorbi despre situaţia din interiorul PCRM, despre intrigişi obstrucţionări. Pînă la urmă, acestea au fost lucruri prea minore pentru a ne determina să luăm decizia de astăzi. Se putea trece şi peste ele şi am trecut de multe ori.

Nu mă voi referi, la această etapă, nici la criticile şi blocajul instituit faţă de ideile de modernizare a partidului. Am dorit foarte mult, la modul cel mai sincer şi idealist, o reformare a partidului, ca formă, conţinut şi metode.

Poate că azi partidul ar fi avut un cu totul alt rol politic, un rol de salvator, dar, spre regrat, s-a insistat pe vechile metode. S-a dorit conservarea PCRM-ului în actuala lui formulă şi, cu părere de rău, nu a fost posibil să depăşim această „încremenire în proiect”.

Într-un fel, e de înțeles conducerea PCRM şi reticenţa lor faţă de ideile de modernizare. Într-o ţară şi într-un partid, reformele de obicei vin „de jos”. Celor „de sus” le convine ca situaţia să rămînă neschimbată. Dar nu se mai putea aşa. Ceea ce nu se schimbă, se rostogoleşte înapoi, nu merge înainte.

Dar ajunge, atît, nimic mai mult despre PCRM. Noi vom evita de acum încolo să aducem critici nemijlocite partidului pentru care am activat atîta timp. Noi nu vom scuipa în fîntana din care am băut.

În mod special, îi aducem un omagiu preşedintelui PCRM, domnului Vladimir Voronin. Îl considerăm pe dumnealui drept cel mai puternic lider politic din istoria recentă a ţării noastre. El a fortificat statalitatea Republicii Moldova ca nimeni altul şi, cu siguranţă, va rămîne în istorie. Istoria va fi mai generoasă faţă de dumnealui decît este acum societatea şi clasa politică.

Admiraţia noastră faţă de dumnealui, ca om de stat, a fost sinceră şi rămîne a fi aşa şi în continuare. Îi aducem şi recunoştinţele personale pentru faptul că a avut încredere în noi la momentele potrivite şi ne-a permis să ne afirmăm ca demnitari şi politicieni.

Regretăm că situaţia politică din ţară a depăşit modelele de gîndire şi comportament ale grupurilor de decizie din cadrul PCRM. Regretăm că, din inerţie, PCRM a lunecat pe o pantă greşită. Regretăm că există în interiorul partidului forţe oculte, străine intereselor adevărate ale membrilor de rînd şi alegătorilor PCRM, străine intereselor ţării.

Dar, asta este, şi lucrurile nu mai pot fi schimbate. Am încercat să lupt pentru modernizare şi schimbări calitative în cadrul PCRM, iar între timp situaţia politică generală din ţară degradează şi nu mai putem aştepta.

Interese superioare celor de partid ne-au determinat să alegem o altă cale de urmat pentru a oferi o soluţie pentru criza politică din ţară.

Sper foarte mult ca domnul preşedinte Voronin să înţeleagă în mod corect această decizie a noastră, sper să aprecieze, dacă nu acum, atunci mai tîrziu, justeţea şi bunul simţ politic al pasului nostru. Sper să ne bucurăm de înţelegerea şi susţinerea membrilor de rînd ai PCRM şi a alegătorilor noştri. Mizăm pe înţelegerea din partea tuturor cetăţenilor.

Rubiconul a fost trecut. Soluţia noastră este prezentată spre a fi discutată cu fracţiunile parlamentare. Am făcut ce am putut pentru depăşirea crizei politice. Să vedem acum ce pot face colegii noştri, toţi colegii noştri din Parlament.