Ce va fi cu cele două porţiuni de cale ferată, scoase la mezat de falimentara Î.S. „Moldresurse”?

Întrucît se ştie ce soartă au avut alte porţiuni de drum de fier, scoase la vînzare şi ajunse pe mîna unor inşi care storc banul şi din piatra seacă, din care cauză acestea  s-au păstrat doar pe hartă, ar fi un mare noroc dacă cele două segmente de cale ferată ar trece în gestiunea altei întreprinderi de stat – „Calea Ferată din Moldova”.

Primul segment de drum de fier, care asigură accesul la elevatorul din Iargara, raionul Leova, este scos la mezat de „Moldresurse” aflată în proces de falimentare la preţul de 2 milioane lei, iar al doilea, cel din Chişinău, – la un preţ de 3,5 milioane, întreprinderea avînd datorii de peste 100 milioane de lei.

Fondată, prin hotărîre de guvern, la cîteva luni după instalarea PCRM la guvernare, în 2001, Întreprinderea de Stat „Moldresurse” avea ca obiectiv „aprovizionarea cu motorină a producătorilor agricoli la preţuri rezonabile”, „importul şi comercializarea fertilizanţilor”, precum şi exportul producţiei agricole.” Întreprinderea a fost fondată în baza acţiunilor deţinute de stat la societăţile „Elevatorul Iargara”, „Cereale Cupcini” şi Întreprinderea Republicană de Comerţ cu Ridicata „Carnlaptcom”, ultima, cu o capacitate de 10 mii tone, devenind ulterior filiala nr. 1 a „Moldresurse”, cu denumirea Frigiderul din Chişinău. După trei ani de la fondare, în 2004, „Moldresurse” îşi fortifică potenţialul prin extindere, preluînd pachetele de acţiuni ale statului de la Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău şi depozitul de carburanţi al Ministerului Apărării din satul Pîrliţa, raionul Ungheni, ultimul fiind scos la vînzare, în cadrul unei licitaţii, împreună cu cele două porţiuni de cale ferată, la preţul de 14 milioane lei.

Deşi a fost fondată cu cele mai nobile intenţii – aprovizionarea cu motorină la preţuri rezonabile, importul fertilizanţilor şi exportul producţiei agricole la preţuri de piaţă, numărul de angajaţi ajungînd la 500, întreprinderea de stat a început să aibă probleme după ce nu a mai fost în stare să întoarcă creditele contractate, unele fiind generate inclusiv de gestionarea proastă a unor operaţii, iar serviciile acesteia au fost tot mai puţin solicitate în condiţiile economiei de piaţă.

Chiar dacă „Moldresurse” a ajuns într-o situaţie financiară deplorabilă în 2008, cînd acumulase datorii de peste 100 milioane de lei, procedura de insolvabilitate a fost iniţiată doar după debarcarea PCRM de la guvernare – în martie 2010. După aceasta, complexul patrimonial unic al întreprinderii de stat „Moldresurse” a fost scos la licitaţie, în încercarea de a recupera datoriile de peste 100 milioane de lei, însă nu a fost vîndut din lipsă de interes.

Or, fondarea întreprinderii de stat „Moldresurse” pentru aprovizionarea producătorilor agricoli cu motorină la preţuri rezonabile ş.a. a reprezentat o intervenţie publică într-un domeniu în care, după cum arată practica internaţională, actorii privaţi se descurcă mult mai eficient. Dacă pe piaţă există concurenţă, atunci nu este clar de ce guvernarea comunistă s-a ambiţionat să se angajeze în competiţie cu comercianţii privaţi, „Moldresurse” acumulînd datorii de peste 100 milioane de lei? În Marea Britanie, bunăoară, statul susţine producătorii agricoli cu motorină agricolă, la un preţ mai mic decît al celei comercializate la benzinăriile private, însă o face cu totul altfel decît a procedat guvernarea PCRM-istă de la Chişinău. Pentru a nu fi turnată în bacul BMV-ului producătorului agricol, ci utilizată conform destinaţiei, motorina agricolă este colorată în galben şi e vai de steaua celui depistat că a încercat să şmecherească statul. E adevărat, din toamna anului 2011 la fel se procedează şi la ÎS „Calea Ferată din Moldova”, unde motorina de asemenea este colorată – în albastru, însă asta se face pentru a stopa furtul de combustibil destinat funcţionării transportului feroviar.

Chiar dacă eşecurile pieţei erau atît de grave încît era necesară intervenţia directă a statului, respectiva intervenţie trebuie să aibă loc în cadrul unui parteneriat public privat, dar nu după criteriul bolşevic – „Davai, davai, potom posmotrim...”. Asta, nu doar în cazul ÎS „Moldresurse” rămasă fără surse, plus o imensă datorie din care cauză au fost scoase la mezat cele două segmente de cale ferată.

Istoria recentă a Republicii Moldova oferă şi alte exemple de iniţiative similare, prin care guvernarea PCRM-istă intenţiona să îmbunătăţească infrastructura de producţie şi comercială, dar care au eşuat lamentabil. Deschisă cu mult fast în 2003 de către conducerea comunistă a Republicii Moldova ca Centru pentru comercializarea producţiei agricole direct de către producători, clădirea cu trei etaje a pieţei agricole din str. Tiraspol, 5, din apropierea Gării Feroviare Chişinău, în prezent este ocupată de o bancă, două localuri de alimentare publică şi alte cîteva companii, a căror preocupare nu are nimic comun cu nevoile stringente ale sectorului agrar moldovenesc şi desfacerea producţiei agricole autohtone direct de către producători.

Una din strategiile elaborate de PCRM în cei opt ani de guvernare – cea de susţinere a dezvoltării comerţului interior din Republica Moldova pentru anii 2007-2009 propunea elaborarea unui proiect de program-pilot privind dezvoltarea lanţului de supermarketuri de la Naslavcea la Giurgiuleşti, care prevedea construcţia pe întreg teritoriul ţării, în special în zonele rurale, a unor supermarketuri moderne de tip european destinate comercializării produselor de importanţă socială, însă pînă la urmă nici unul din ele nu a mai ajuns să fie edificat în cadrul acelei strategii. Acelaşi destin l-a avut şi un alt proiect – „Oraşul Vinului”, care urma să devină o carte de vizită a Chişinăului.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe la modul serios, este soarta celor două porţiuni de cale ferată, scoase la mezat de întreprinderea falimentară. Întrucît se ştie ce s-a făcut cu alte segmente de drum de fier moldovenesc, scoase la vînzare şi ajunse pe mîna unor inşi care scot banul şi din piatra seacă, ar fi un mare noroc dacă acestea ar trece în gestiunea altei întreprinderi de stat – Calea Ferată din Moldova. În asemenea caz am avea siguranţa că ele se vor păstra nu doar pe harta statului independent şi suveran Republica Moldova. În caz contrar, nu-i exclus că reţeaua căilor ferate de la noi, cu o lungime totală de 1232 km, se va scurta cu cîţiva kilometri.

Vasile MARTIN