Avem alţii chiar buni! Îi cunosc!

Am scris-o de multe ori – spaţiul public din internet oferă posibilitate oricărui neisprăvit, agramat să-şi refuleze toate frustrările. Toţi îşi imaginează că pot comunica adevăruri fundamentale omenirii.

În singurătatea lor descriptibilă doar din perspective freudiene, se cred ziarişti, scriitori, analişti politici, esteticieni etc. Nu mai contează că au terminat o amărîtă de facultate dînd şpagă unor profesori ramoliţi uitaţi în universităţi din nebăgare de seamă de Stalin.

Lecturi fundamentale sau măcar elementare? Nici vorbă! Ei n-au citit nici măcar un sfert din cărţile recomandate în liceu, dar se cred buricul pămîntului. Cu toate acestea, ei se erijează cu tupeu în arbitri morali, sociali şi politici. Mulţi dintre ei sunt nişte rateuri provenite din alte rebuturi sovietice.

N-au avut şansa să se nască în LUMINĂ şi nici n-au avut puterea lăuntrică să caute şi să primească LUMINA, cel puţin a bunului simţ dacă nu a înţelepciunii primare! Sunt, fără să ştie, nişte nihilişti primari, iar asta în cel mai fericit caz. De fapt, filosofic vorbind, ei nu s-au născut sau, mai bine zis, nu s-a născut încă ideea a ceea ce-şi imaginează ei, păgîn şi primitiv, că sunt.

Pagina mea din Facebook a recepţionat următorul mesaj de la un oarecare Alexandru Cozer: „Bai tovaras Contiu, da de cand e poza mea sursa de publicitate pentru ziarul vostru de doua parale? V-am permis eu cumva s-o postati? Dac-as avea pic de incredere in justitia de rahat din tara asta, zau ca v-as da in judecata.”

Tinere domn, în devenire, probabil, Cozer!

În primul rînd, pentru domnia ta, nu sunt „băi”, ci, cel mult, „Alteţă”. „Băi”, poţi să-i spui tatălui tău, căci se vede că în familia ta acest „apelativ de reverenţă” este o deprindere firească. Cu „băi” te poţi adresa, în continuare, interlopilor, inculţilor, analfabeţilor sau semidocţilor cu care comunici. Probabil tot cu „băi” te adresezi şi mamei tale! Sau îi spui, pur şi simplu, „fa, mamă”?

În al doilea rînd, nu sunt „tovarăş” cu tine Apropo de „băi”! La mine, în România mea, cea reală, nu cea imaginară din mintea ta insuficient de coaptă, există un oraş numit Băicoi. Ei, bine, doar aceluia îi spuneam noi „Băi-,Tovarăşe!” „Tovarăş” poţi cu părinţii tăi, care, probabil, sunt de această extracţie sovietică sau cu „borfaşii tăi de „băi”, dar nu cu mine

În al treilea rînd, ai grijă că şi narcisismul este o „floare freudiană”, deopotrivă cu megalomania. Cît de stupid poţi fi să-ţi imaginezi că mecla ta (faţa) ar fi sursă de publicitate pentru ziarul nostru? Alo, băiatu’, trezeşte-te. A, trebuie să fiu „prudent”, doar faci şi tu parte din aceeaşi „tîrlă auto-adulatoare” specifică unor debuşeuri de aici. „Toastist” de profesie! Parafrazîndu-l pe poetul Adrian Păunescu, sunt tentat să te rog să te duci la mama ta şi s-o implori ca să te mai nască odată!

În al patrulea rînd, dacă ziarul nostru este de „două parale”, îţi imaginezi că tu nu mai faci nici o para? Mai bine ai învăţa buna rostuire şi scriere a limbii române de la noi, nu crezi?, decît să mă tentezi să-ţi dau în moalele capului cu semnul exclamării, pînă o să-ţi înmoi semnul mirării, ca, mai apoi, să-ţi înfig în fund o cratimă, căreia să-i ataşez o virgulă, posterior, şi să te trimit îndărătul la trei puncte de suspensie…!

În al cincilea rînd, tînără păpădie, nu am avut nevoie de nici o permisiune de-a ta spre a-ţi reproduce mecla în ziar. Chiar îţi imaginezi că ştiam al cui este muianul luat la întîmplare dintre miile de anonimi? Ai bulit-o sub toate aspectele pe care ţi le imaginezi, dar şi din perspectiva celor care habar nu au!

În al şaselea rînd, te-aş sfătui să apelezi, totuşi, la justiţia pe care tu o crezi de „rahat”, nu de alta, dar poţi avea şanse să cîştigi dacă ai dreptate pînă la urmă. Multora, totuşi, li se face dreptate. Problema ta este că, dacă ne-ai da în judecată, te-ai întîlni cu mine în calitate de apărător. Nu sunt jurist, dar „mănînc” zilnic zeci şi, uneori, sute de pagini din legislaţia naţională şi din cea europeană. Pune-mă la încercare şi, făgăduiesc, te mănînc la micul dejun ca pe o icră! Crede-mă, ar fi un act voluntar aidoma celui a puşcăriaşului de la duşurile închisorii cînd „se face” că scapă săpunul pe jos!

În al şaptelea rînd, află că noi avem memorie, motiv pentru care n-am uitat de o trecere în fugă a ta pe lîngă redacţia noastă…, chestie cu un computer…

În al optulea rînd, pune, băiatule, mîna pe carte! Ca să conteşti, să reproşezi, să critici, trebuie să ŞTII, ori pentru aceasta este nevoie de studiu, de o carte citită pe săptămînă, de desluşirea tainelor unei picturi, a unei muzici clasice… Ei, Doamne!

În al nouălea rînd, de gestaţie, pentru că l-am amintit pe Păunescu, constat că te-am „născut” făcîndu-ţi eu publicitate, căci pînă să devii tu „divă” publicitară…, mai va…!

Cu reverenţă pentru generaţia reprezentativă, al dumneavoastră iubitor de FRUMOS… Mihai CONŢIU

P.s. Acest material destinat orei de Dirigenţie este publicat pe blogul meu din „Moldova Suverană”, pe Facebook şi l-am expediat şi identităţii Alexandru Cozer (M.C.)