Ce va alege eternul preşedinte Valeriu Saharneanu?

Măcar de ochii lumii, din bun simţ elementar şi din considerente morale, Valeriu Saharneanu, etern preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor (UJ), ultimul dinozaur de după Mihai Cimpoi în fruntea unei uniuni, ar fi trebuit să-şi dea demisia din această funcţie încă de dinainte de a se înscrie în cursa electorală pe listele partidului condus de Mihai Ghimpu. Bazaconia neruşinată constă în faptul că tocmai astfel de oameni au tupeul să ne vorbească despre deontologie, echidistanţă şi moralitate profesională în presă. Care moralitate? În urma rocadelor ministeriale, în urma cărora Anatol şalaru şi-a dat demisia din funcţia de deputat în favoarea celei de ministru, Valeriu Saharneanu a devenit oficial deputat din partea PL. Nu punem în discuţie compatibilitatea sau incompatibilitatea birocratică a deţinerii simultane de către Saharneanu a funcţiilor de deputat şi preşedinte al UJ, ci semnalăm doar imoralitatea abuzivă pe care o presupune această nouă realitate. Dacă Saharneanu nu demisionează din funcţia de preşedinte al UJ, putem lesne presupune că această uniune a devenit o filială a partidului lui Ghimpu, aşa cum au devenit şi cele nouă universităţi ai căror rectori au aderat la partidul lui Filat – filiale universitare ale PLDM. Mai mult decît atît, Saharneanu este şi un fel de patron sau doar preşedinte al postului de radio Vocea Basarabiei, fapt ce ne determină să credem că acest post a devenit şi el un radio al PL, un radio de partid. În lumea civilizată, unde liberalii chiar sînt liberali şi sînt cu adevărat şi civilizaţi, unul aflat în situaţia lui Saharneanu şi-ar fi dat demisia în regim de urgenţă din astfel de funcţii. La noi ca la nimeni – uniunile de creaţie, bisericile baptiste şi ortodoxe, universităţile şi asociaţiile oamenilor de afaceri au devenit filiale ale unui partid sau ale altuia! Ce părere au ceilalţi jurnalişti independenţi despre această desfrînare morală?

Carabinierul Presei