De ce credeţi că a ieşit la rampă Veaceslav Platon, d-le ministru Oleg Efrim?

Autor: Mihai CONŢIU

Foto: Veaceslav Platon. "Am sau nu dreptate?"

Încă de cînd Alexandru Tănase era ministru al Justiţiei şi a anunţat că intenţionează să scoată de sub tutela statului instituţia executorilor judecătoreşti, noi am scris că este vorba de o afacere de tip mafiot. Pînă la urmă, a luat fiinţă actuala Uniune Naţională a Executorilor Judecătoreşti (respectul meu sincer pentru instituţia în sine!), în baza Legii 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătoreşti. Înaltele feţe europene care şi-au dat girul nu au luat în calcul şi specificul legislativ al R. Moldova, modul abuziv în care, sub protecţia legilor, executorii judecătoreşti moldoveni devin adevăraţi bandiţi la drumul mare faţă de cei supuşi executării şi „volumul lor de muncă în raport cu suma percepută de la debitori”.

Astfel, emisarii europeni vor avea prilejul să afle doar prin intermediul Curţii Europene pentru Drepturile Omului că şi-au dat girul pentru apariţia unei caste de „neo-rakeţi”. Această castă funcţionează, dincolo de „bunăvoinţa defectuoasă a legii”, sub protecţia binefăcătorului şi profitorului ei din umbră – Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale. Sub proteguirea acestuia din urmă, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionalitatea Legii nr. 184 din 27 August 2011, privind modificarea şi completarea unor acte legislative. De ce? Pentru că această lege, emisă prin asumarea răspunderii Guvernului, proteja instituţiile financiare-bancare împotriva atacurilor de tip raider, efectuate în regim de urgenţă cu largul concurs al executorilor judecătoreşti. Această lege, în special, „nu permitea executorilor judecătoreşti să emită Titlu Executoriu imediat după o Decizie a primei instanţe de judecată, ci doar după ce o Hotărîre a instanţelor superioare rămînea definitivă după ce parcurgea toate treptele judiciare naţionale”.

„Este de înţeles”, nu? Doar sîntem oameni, iar Alexandru Tănase trebuie să se gîndească şi el la viitorul Biroului asociaţi de avocaţi „Hanganu, Tănase & Partenerii”! Poftim? Asta nu are nici o legătură cu executorii judecătoreşti? Mai vorbim noi!

În pofida legislaţiei CEDO, executorii judecătoreşti pot desfiinţa un ziar

Din proprie experienţă, nu de puţine ori, am avut suficiente motive să cred că unii executori judecătoreşti lucrează mînă în mînă cu unii judecători, iar cazul cu judecătorul de la Curtea de Apel Bender, cu sediul la Căuşeni, care a „legalizat” înstrăinarea acţiunilor de la Modova-Agroindbank este destul de relevant. Astfel de cazuri similare sînt cu duiumul. Executorii judecătoreşti, „vizionari fiind”, aşteaptă cu nerăbdare rostirea sentinţelor ca să ceară urgent Titlul Executoriu. Nu contează că justiţia nu şi-a spus ultimul cuvînt pînă la capăt, adică nu a fost emisă o Hotărîre rămasă definitivă, important este ca executorul judecătoresc „să pună laba pe bani”, în regim de urgenţă, în favoarea clientului.

Ultima „aventură” a „Moldovei Suverane” cu executorii judecătoreşti se derulează chiar în aceste zile. „Celebrul” Veaceslav Platon, un om din care ţîşneşte zilnic doar demnitate şi onoare, ne-a acţionat în judecată pe 5 dosare. Zice el că i-am lezat onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională printr-un articol în 5 seriale pe care le-am publicat.

Paradoxal, sub „aspect juridic moldovenesc”, este faptul că, iniţial, cele 5 dosare prin care ne chema în judecată fuseseră scoase de pe rol din cauză că avocaţii lui nu s-au prezentat la procese şi Veaceslav Platon nu era încă deputat. Cînd a devenit deputat pe listele fostului partid al lui Serafim Urechean, datorită unor milioane bune investite în acest partid, AMN, asta potrivit propriilor declaraţii, Platon şi-a adus aminte iarăşi că i-a fost violată onoarea şi demnitatea. Astfel, deputat onorabil fiind, a redeschis toate cele 5 dosare împotriva noastră.

Doar unul dintre aceste procese a fost finalizat în toate instanţele, iar judecătorii de la CSJ care au instrumentat cazul i-au respins toate pretenţiile nefondate ale lui Platon. Nici nu se putea altfel – absurditatea acuzaţiilor aduse „Moldovei Suverane”, în cazul în care i s-ar fi dat cîştig de cauză, ar fi procopsit R. Moldova cu încă un proces pierdut la CEDO. Celelalte procese sînt încă în litigiu la CSJ, numai că unul este cu bucluc.

Iată cum ar vrea milionarul Platon să ne desfiinţeze!

Două din cele cinci procese intentate nouă de Platon, au ajuns la onor judecător Ion Ţurcan de la Judecătoria Centru, pe care le-a comasat, şi a decis că noi trebuie să-i plătim lui Platon 250.000 de lei despăgubiri morale. Noi nici n-am ştiut de acest proces şi, fireşte, din acest motiv nu am participat la el şi vă spun şi de ce!

Nepermiţîndu-ne să plătim un onorariu oricît de mic unui avocat, motiv pentru care ne apărăm singuri în instanţe, un amic avocat de-al nostru s-a oferit să ne apere gratuit în procesele cu Platon şi încă „trei grei” ca şi el. Tîrziu, cînd am aflat de suma imensă imputată nouă (Doamne, pe ce lume trăiesc unii judecători? Ei chiar îşi imaginează că noi măcar în vis am putea dispune de o astfel de sumă, pentru noi, ca ziar, nu pentru despăgubiri?), l-am contactat pe amicul nostru, în posesia căruia se aflau şi dosarele, ca să aflăm cum este cu putinţă aşa ceva. Acesta, destul de timorat, ne-a mărturisit că a renunţat să ne mai reprezinte din teamă – a fost ameninţat de necunoscuţi şi i-a fost incendiată maşina! Acesta este şi motivul pentru care nu-i dăm numele.

Fireşte că am declarat recurs la Curtea de Apel. A făcut-o şi Platon, pentru că el vrea cîte 500.000 de lei de proces. Curtea de Apel a mai redus din sumă, obligîndu-ne să-i plătim lui Platon 50.000 de lei, echivalentul a aproape 25 de salarii de-ale noastre.

Am intrat în Triunghiul Bermudelor în clipa în care noi am făcut recurs la CSJ, dar şi Platon. Absolut întîmplător, pentru că nici nu fusesem citaţi, aflu că magistraţii de la CSJ au menţinut Hotărîrea Curţii de Apel, prin care trebuia să-i plătim „bietului” Platon 50.000 de lei. Cînd am intrat în posesia Hotărîrii CSJ, am rămas mască! De recursul nostru nici vorbă! Deşi îl aveam înregistrat la Cancelarie, acesta dispăruse de la dosar. Am făcut Cerere de Revizie. Abia după aceea am fost contactat de un raportor conştiincios de la CSJ, căruia i-am dus copia recursului nostru înregistrat. Ulterior, mi s-a spus că ar fi fost identificat în memoria computerului lor. Bine, memoria computerului este una, dar recursul meu scris şi înregistrat la dosar este alta. Unde a dispărut?

Întrucît recursul nostru, totuşi, urmează să fie examinat la CSJ, la şedinţa de judecată a Cererii de Revizuire, am cerut anularea acesteia „deoarece nu există o hotărîre definitivă în acest caz”. Aşadar, dosarul este încă în dispută judiciară.
În altă ordine de idei, pentru că tot a pomenit Platon, la televizor, despre „precedentele judiciare”, mă întreb dacă le admite şi în justiţia naţională? În litigiile noastre cu el, avem de-a face cu un precedent – există o hotărîre rămasă definitivă, prima, luată în favoarea noastră, iar asta în virtutea legislaţiei CEDO. Spun că este un „precedent judiciar” întrucît este vorba de 5 procese intentate pentru 5 seriale ale unui amplu articol despre el, toate avînd acelaşi subiect dezvoltat pe faze evolutive.

Deşi, aşa cum spuneam, nu există o hotărîre rămasă definitivă în procesul de care vorbim, Platon a apelat la executorul judecătoresc pentru a ne încasa 50.000 de lei în folosul său. Nu contează că nu avem o aşa de mare sumă (o avere pentru noi), dar ne va sechestra contul din bancă şi ne va paraliza activitatea. Executorul judecătoresc, pentru că are legea de partea sa, fireşte că se va conforma. Interesant este că această acţiune coincide cu venirea lui Platon în R. Moldova şi tentativele sale mediatice de „renovare” a imaginii lui.

Executorul judecătoresc desfiinţează un ziar cu legea în mînă

Imediat ce am primit Titlul Executoriu şi Încheierea de la dl executor Bezede Vladimir, l-am şi sunat să-i spun care-i situaţia. Domnia sa, destul de amabil, mi-a explicat că nu are încotro şi mi-a vorbit, pe bună dreptate, despre „legea kafkiană a justiţiei moldoveneşti”, asta în definiţia mea, nu a executorului.

În felul acesta, pentru că aşa a considerat Curtea Constituţională a lui Alexandru Tănase, orice neisprăvit care ne dă în judecată şi, prin diferite maşinaţiuni, cîştigă în prima instanţă, acesta, cu ajutorul executorului judecătoresc, blochează activitatea ziarului, indiferent de faptul că în instanţele superioare noi putem avea cîştig de cauză. Nu-i aşa că avem de-a face cu adevărate atacuri de tip raider făcute legal? Executorii judecătoreşti, în formula de libertate pe care o au acum, sînt asemenea rakeţilor-recuperatori. Ei nu ştiu şi nici nu au interesul să interpreteze legea şi din perspectiva legislaţiei europene.

Mai „blindaţi” decît vameşii. Banditism cu acte în regulă

În rîndurile ce urmează, vă voi prezenta Borderoul de cheltuieli al executorului judecătoresc. Reţineţi încă un amănunt semnificativ: Chiar dacă acţiunea executorului judecătoresc este retrasă ulterior, debitorul, adică noi, oricum trebuie să-i plătim cheltuielile ce urmează. Iată, aşadar, ce bani încasează un executor judecătoresc doar pentru că a demarat o acţiune (formulările le aparţin în exclusivitate):
1)    Taxa de intentare şi formare a dosarului de executare – 20 de lei.
2)    Taxa de arhivare a dosarului de executare – 60 de lei.
3)    Taxa p-u întocmirea borderoului de calcul (ceea ce citiţi acum; n.n.) – 20 de lei.
4)    Taxa p-u efectuarea procedurii de conciliere a părţilor pr. d ex., indif. d rezultatul ei – 300 de lei.
5)    Taxa p-u pregătirea demersului în ins. de jud. – 100 de lei.
6)    Deplasările ex. jud. efectuate în cadrul pr. de ex. – 300 de lei.
7)    Deplasarea executorului judecătoresc în afara circumscripţiei judecătoriei – 100 de lei.
8)    Transmiterea sau înmînarea încheierilor, înştiinţărilor, etc. – 50 de lei.
9)    Privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii, nelegate de sume sau bunuri – 4000 de le.   Total: 4950 de lei.

Astfel, indiferent de faptul că cel căruia trebuie să-i plăteşti despăgubirile renunţă la pretenţii, de pildă (am avut cazuri), executorul tot îţi ia aceşti bani pentru el în mod silit. Unii, mai „omenoşi” reduc taxa de la 4000 la 2000. Vă daţi seama ce mafie legiferată a instaurat Alexandru Tănase?

Din experienţa noastră proprie (uitîndu-vă cu atenţie la calculele de mai sus!), am avut situaţii cînd executorul judecătoresc nici nu şi-a mişcat fundul de pe scaunul său din birou, aşteptînd cu impertinenţă să i se verse banii în contul său. Avînd proptele mafiote-statale în spate, cei mai mulţi dintre ei sînt de o obrăznicie golănească absolut revoltătoare. Recitiţi punctele de mai sus, mai ales punctul 9, şi veţi ajunge la concluzia că oricare din cetăţenii acestei ţări poate deveni victima acestei mafii de stat din clipa în care a primit o înştiinţare de la un executor judecătoresc! Acum aţi înţeles: Noi chiar dacă vom cîştiga procesul cu Platon, executorul judecătoresc oricum ne va sili la plata sumei de 4950 de lei. Doamne, şi cînd mă gîndesc din ce salarii de mizerie trăiesc medicii, profesorii şi atîţi alţi bugetari din această ţară!

Veaceslav Platon – un om extrem de periculos! Aşa cred eu!

...Asta am constatat după ce i-am examinat chipul, mimica feţei şi gesticulaţia cînd l-am văzut la televizor! Nu ştiu cît de mult mă înşel, dar ceva experienţă respectabilă am avut în „acest domeniu”. Păcat că nu am putut să-i analizez limbajul pe viu, adică pe înţelesul meu, iar asta din cauza handicapului de a nu cunoaşte limba rusă absolut deloc. Oricum, indiferent de ce cred eu despre profilul lui psihologic sau despre cît de rudimentar ar fi ca intelect, după cum mi-au spus ce-i care-i pricep limba, am convingerea că individul Platon este un om cu abilităţi excepţionale în domeniile alese, în cele în care activează. Nu sînt de părere că ar fi un jurist de excepţie, asta în înţelesul clasic al cuvîntului, ci intuiesc că este „specializat” strict în „lunecuşuri” legislative de profil. Fireşte că nu-i un oarecare dacă instanţele judecătoreşti din Ucraina şi Rusia, deopotrivă cu puşcăriile, plîng după el. Se pare, totuşi, că a căzut la pace cu cele din Rusia. Cu ce preţ?

Dacă ar fi un jurist cu o pregătire elementară, iar aici vorbesc şi despre legislaţia europeană, atunci nu s-ar face de rîs cu procese de genul celor intentate nouă. Pentru mine, iar aici este vorba de o judecată de valoare, Veaceslav Platon este „un metis moldo-rus de la Căuşeni” care mi-a demonstrat că nu are onoare şi demnitate prin chiar procesele pe care ni le-a intentat în chiar numele acestor presupuse atribute. Acum înţeleg de ce mi s-a spus că ar fi zis la „Publika TV” că noi n-am vrut să-i dăm nu mai ştiu ce dezminţire. Slabă nădejde, nici chiar cu pistolul la tîmplă, mai ales că au fost tentative, din partea noastră, de a lămuri litigiul pe cale amiabilă din motive de timp pierdut, nu pentru că ne temem că nu avem dreptate şi nu vom cîştiga.

Instantaneu, cînd l-am văzut la emisiunea „Fabrika” de la „Publika TV”, am fost aproape sigur că reîntoarcerea lui în R. Moldova face parte dintr-un angrenaj mult mai amplu, mai complex. Ştiut fiind faptul că este un personaj controversat, ieşirea lui în mass-media, gen Vladimir Plahotniuc, trebuia să distragă atenţia opiniei publice de la alte măgării. Simultan cu ieşirea mediatică a lui Platon, Banca de Economii a început să „scîrţîie sub ameninţarea unei alte posibile preluări”. Să fie acoperirea lui Plahotniuc? În mod automat, îmi amintesc nişte întîmplări personale din urmă cu mai mulţi ani, în care m-am izbit de un triunghi invizibil constituit din Platon-Plahotniuc-Zubco. Nimic nu-i întîmplător!

Platon îl dă în judecată pe Chirtoacă, dar poate şi pe primarul Londrei sau cel Kievului!

Este extrem de interesantă regia reapariţiei mediatice a lui Platon în R. Moldova. Înainte de a apare la „Publika Tv”, acesta a debutat cu un interviu „pozitiv” în ziarul „Adevărul.md”. Ambele medii jurnalistice l-au tratat ca pe un Arhanghel în exil, iar interlocutorii lui tremurau de emoţie cu gîndul la milioanele lui. Oricine mă citeşte, ştie bine cît de mult, des şi chiar dur am criticat justiţia moldovenească şi pe primarul Dorin Chirtoacă. Da, numai că la aceste acţiuni am recurs eu, cetăţean cinstit al Capitalei şi al R. Moldova, dar, asemenea oricărui occidental democrat şi, se înţelege, civilizat, îi bag unghia în gît oricărui străin care-mi ameninţă primarul, Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia, justiţia naţională şi alte instituţii fundamentale ale statului. Numai eu, contribuabilul lor, am dreptul să-i critic, să-i înjur, dar în nici un caz un „metis” cu reşedinţa la Moscova, chiar dacă este însămînţat la Căuşeni.

De ce zic toate astea? Toţi cei care mă cunosc, ştiu prea bine că nu-mi place să intru sub pielea nimănui! Spun asta pentru ca să nu-mi fie greşit înţeleasă solidarizarea cu Dorin Chirtoacă faţă de intrusul-neintrus Platon. Acest „derbedeu juridico-financiar” (atenţie la nuanţele juridice interpretative, d-le Platon), vrea să-l cheme în judecată la Moscova pe Dorin Chirtoacă. Mintea lui juridică a aflat că este posibil aşa ceva! Este cam fraier, juridic, pentru un tip după care „plîng” atît de „banc-fraudulos” moldovenii, ucrainenii şi ruşii găzduitori după el! Nu-mi este greu să-mi imaginez cu cine a dat la pace! Eu, personal, cred că Platon are posibilitatea să-l dea în judecată nu doar pe primarul Londrei, ci chiar pe Majestatea Sa, Regina Marii Britanii, Suverana Regatului Unit, Australiei, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfînta Lucia, Sfîntul Vincent, Antigua şi Barbude, Belize şi Sfîntul Kitts şi Nevis. Dacă nu ştie de ce, îi spun eu!

Închei spre a mai spune cu ce trebuie să mai discutăm

Platon, atunci cînd i-am văzut „mecla” în „Adevărul.md” şi la „Fabrika”, nu a revenit aici doar de dragul vreunei mătuşi ştirbe sau a vreunui fost coleg de facultate rămas în urmă cu lecturile. Ucideţi-mă pentru asta, dar nu pot să nu pun în ecuaţie venirea lui aici cu Plahotniuc, cu Judecătoriile Economice, Curtea Constituţională, cu nişte „bănci amărîte” şi multe alte „şantaje politice”. Fireşte că nu scot din calcul vreun „aport financiar mediatic” de-al lui pentru, totuşi, preferatul meu post de televiziune „Publika Tv” şi pentru... Este o bănuială, domnilor, nu..., dar cînd vezi atîta slugărnicie din partea mediatorilor...! Vedeţi că mai avem despre ce vorbi?