Proiectul Petru Bogatu – „Moldova Mare, Reîntregită”

Foto: Harta Moldovei pe timpul lui Ştefan cel Mare

Săptămîna trecută, respectabilul jurnalist politic Petru Bogatu a avansat o soluţie absolut genială pentru viitorul acestei ţări – schimbarea denumirii R. Moldova. Mutaţiile pe care le presupune însă o astfel de iniţiativă în cazul transpunerii ei în practică sînt mult mai complexe decît par la o primă vedere.

Pentru a nu încinge spiritele şi a menaja sentimentele pro-româneşti ale unor moldoveni, Petru Bogatu plasează această iniţiativă epocală cu multă precauţie şi diplomaţie într-un context românesc formal. Modul în care o face este demn de toată aprecierea – nu poţi, din senin, să vorbeşti despre o unire a tuturor provinciilor moldoveneşti într-un stat puternic, indivizibil şi independent, aşa cum l-a lăsat moştenire Ştefan cel Mare, fără să stîrneşti iritarea Bucureştiului, dar şi a celorlaţi vecini, inclusiv ucrainenii!

După ce face o apoteoză a României interbelice, numind-o prima „Epocă de Aur” a acestei ţări (a doua a fost „Epoca de Aur – Nicolae Ceauşescu), „luînd-o direct pe ocolite”, spre a penetra cu nădejde chestiunea, venerabilul publicist scrie:

„Deunăzi, un grup de deputaţi azeri, inclusiv reprezentanţi ai partidului de guvernămînt, au propus să fie schimbată denumirea ţării lor în „Republica Azerbaidjanul de Nord” sub pretextul că două treimi din teritoriul naţional se află ori în hotarele Iranului, ori în cele ale Rusiei. Nu încape îndoială însă că şi denumirea „Republica Moldova” e o capcană în care se prind pînă şi cei mai bine intenţionaţi dintre noi. La tot pasul, şi La Chişinău, şi la Bucureşti, se impune dihotomia România versus Moldova, de parcă acestea nu ar fi sinonime. Îi aud adesea pe unii colegi de la ziare sau canale de televiziuni comparînd „moldovenii” de dincoace de Prut cu „românii” de dincolo. Aşa fiind, consider că şi denumirea celui de-al doilea stat românesc ar trebui schimbată în Republica Moldova de Est. Cu atît mai mult cu cît, odată cu reforma teritorial-administrativă, în dreapta Prutului va apărea, probabil, regiunea Moldova de Vest sau Moldova de Nord.”

România actuală este constituită din următoarele regiuni distincte: Moldova, Transilvania, Banatul, Dobrogea şi Muntenia. Formal, da, se mai vorbeşte de Maramureş, Oltenia, dar ambele regiuni sînt părţi indivizibile ale Transilvaniei şi Munteniei. Ar mai fi Maramureşul din Ucraina, dar acesta nu a aparţinut absolut niciodată României.

Cu Moldova, însă, se schimbă situaţia. Moldova voievodală, ştim bine, încorpora absolut toate regiunile populate de moldoveni – Moldova românească şi actuala R. Moldovă. Astfel, avem o Moldovă de Vest în România, o Moldovă de Est – R. Moldova – şi o Moldovă din Extremul Estic – Transnistria.

Schimbarea denumirii de Republica Moldova în Republica Moldova de Est ar fi un pas strategic uluitor şi pe placul tuturor jucătorilor internaţionali care sînt implicaţi în monitorizarea R. Moldova. În logica evolutivă, firească, a evenimentelor ulterioare, Republica Moldova de Est ar urma, cu timpul şi în urma unor dureroase şi complexe tratative, să devină, provizoriu, Republica Moldova Mare, iar asta prin încorporarea la actualul teritoriu al R. Moldova a Moldovei de Vest. Abia în final, după ce viitorii conducători ai Republicii Moldova Mare vor deveni de încredere şi Moldova din Extremul Estic –  Transnistria va accepta unirea cu noul stat creat, abia atunci se poate reveni la denumirea actuală de R. Moldova.

În aceasta constă şi ingeniozitatea grandiosului proiect al experimentatului observator şi publicist Petru Bogatu – pe cît de simplu, tot pe atît de genial. În acest fel, putem vorbi cu justificată mîndrie despre moştenirea lăsată moldovenilor de către Ştefan cel Mare. În acest fel, nu ne va mai crăpa obrazul de ruşine cînd aşternem coroane de flori la poalele monumentului strălucitorului şi victoriosului domnitor. În acest fel, Moldova va străluci în lume, va fi respectată şi chiar temută. Să ne recuperăm cu vitejie, viclenie şi cu înţelepciune moştenirea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii cu preţul vieţilor lor! Trebuie doar să fim calmi, să nu exagerăm şi să nu încingem spiritele; să nu le dăm motive marilor puteri ca să mîrîie de ciudă că pe „constelaţia Mapamondului” renaşte un neam puternic, viteaz, mîndru şi cu o moştenire istorică grandioasă şi recunoscută pînă şi de Vatican.

Numele autorului acestui proiect magnific va trebui înscris cu litere de aur în Marea Carte a Neamului Moldovenesc – „Petru I Bogatul, vizionar, recuperatorul adevăratei istorii, conştiinţa supremă a măreţei naţiuni moldoveneşti!”

Meşteşugul literar din felul în care a fost redactat acest proiect îl face pe Petru Bogatu demn de cele mai prestigioase academii din lume. El ştie să menajeze ca nimeni altul susceptibilităţile trecătorilor politicieni români. Ca intelectual extrem de rafinat şi genial gînditor, venerabilul autor scrie concesiv şi cu o şiretenie diplomatică magnifică următoarele: „La tot pasul, şi La Chişinău, şi la Bucureşti, se impune dihotomia România versus Moldova, de parcă acestea nu ar fi sinonime.”

Această îmbîrligătură aristocratică, intelectuală şi geostrategică este de natură să-l ogoiască mai curînd pe vremelnicul preşedinte român Traian Băsescu. Cititorul rafinat înţelege că atunci cînd scrie despre „dihotomia România versus Moldova, de parcă acestea nu ar fi sinonime”, el se gîndeşte la Moldova Românească, care deocamdată este România, nu la Transilvania, Muntenia şi ce mai este pe acolo nemoldovenesc.

În stilu-i demn de un alt Nostradamus, Bogatu îşi încheie articolul său în care dezvăluie acest proiect astfel: „2012 urmează să fie anul istoriei româneşti.” Mai mult decît profetic! Asta ne face să credem că chiar anul acesta vor fi iniţiate primele demersuri de transpunere în viaţă a răscolitorului proiect. În subtext, aidoma lui Nostradamus, Bogatu croieşte deja un imn mobilizator de genul: „Hai să-ntindem hora mare, mai aici şi mai colea, mai aproape de hotare, să-mi refac Moldova mea!” Ce să zicem, ruşii şi ucrainenii fumează deja nervos şi îşi frîng mînile a jale...!

Flavius Dmitri Gheorghevici NECULCE