Atribut indispensabil al securitatii unui stat postmodern

        Fiecare dintre noi a insusit realitatea ca epoca postmodernista ai carei martori suntem este o „era a informatiilor” si a tehnologiilor informationale. Parafrazindu-l la acest subiect pe istoricul Vladimir Volkoff, dar si pe alti ginditori contemporani,  constatam cu certitudine ca „...in lumea moderna, totul se traduce in informatii”, iar informatia este arma perfecta de care suntem, inconstient, dependenti. Explicatia acestor argumentari pare sa fi capatat amploare odata cu apogeul progresului tehnico-stiintific si al impactului mass-media atestat in ultimii 50 de ani, al carui rezultat de-facto a si transformat fiecare cetatean al zilelor noastre intr-un „consumator lacom de informatie”, analogic altor bunuri materiale prezente in viata cotidiana.

 

         In realitate, daca trecem in revista notiunea de „informatie” prin prisma evenimentelor istorice din ultimii doua mii de ani, ne convingem ca acest „produs” a avut o cerere enorma in toate perioadele de dezvoltare a speciei umane. Lozinca „a fi bine informat - inseamna a fi puternic si protejat”, desi a comportat anumite metamorfoze pe parcurs, a fost actuala atit pentru triburile preistorice in lupta lor pentru existenta, cit si pentru civilizatiile antice, regii medievali, dar mai cu seama este incontestabila importanta ei pentru epoca moderna. Fie ca aceste date au un caracter economic, militar sau tehnologic, informatiile dintotdeauna erau valori la care rivneau, dar si pe care le le subordonau protectiei predecesorii nostri. Goana dupa informatii a fost un proces continuu pe itinerarul  intregii evolutii a civilizatiilor terestre, generata preponderent de necesitatea asigurarii sigurantei si increderii in ziua de miine.

       

        Pe parcursul istoriei „informatia” a devenit o arma mai mult decat eficace, care, utilizata rational, s-a constituit in  instrumentul perfect de care oricine poate sa  dispuna. In consecinta, dorinta de a prezice viitorul a transformat procesul de culegere si protectie a  informatiilor intr-un mestesug, iar serviciile de cercetare si contrainformare au devenit treptat un atribut  institutional, indispensabil pentru functionalitatea comunitatilor umane.

 

Cronicile din trecut, dar si prezent nu o data au demonstrat ca in conditiile concurentei permanente si ale violentei fiecaruia impotriva celuilalt, in care toti cauta sa obtina mai mult, cu riscul de a aduce atingere intereselor celorlalti, au supravietuit si si-au asigurat perfecta functionalitate doar actorii si popoarele care au dispus de sisteme capabile sa asigure iscusit detinerea informatiilor despre riscurile, dar si lacunele la adresa intereselor lor. Exceptie de la acest proces nu a facut nici Statul Moldovenesc, al carui destin a comportat pe parcursul celor 650 de ani de la fondare o soarta vitrega, dar si multe ascensiuni pozitive.

 

„Solii invizibili” ai domnitorului Stefan cel Mare

 

        Majoritatea istoricilor sustin unanim ideea ca perioada de aur pe care a inregistrat-o Moldova in epoca domniei lui Stefan cel Mare, anii 1457 - 1504, a rezultat expres anume din faptul ca acesta a reusit sa instituie un sistem de cercetare modern, analogic altor curti monarhice din acea epoca. Activitatea informativa a lui Stefan cel Mare era parte componenta a politicii externe si interne a Moldovei care i-a garantat existenta si ponderea pe plan regional. Spre deosebire de predecesorii, dar si de descendentii sai la tronul Moldovei, Stefan cel Mare a fost un bun manager al procesului de cercetare si contrainformare, circumstanta care a asigurat durata domniei sale, victoria in 34 de razboaie din totalul celor 36 si  prosperarea economica a tarii. In aceasta ordine de idei, referindu-se la calitatile si la eficienta masurilor de ordine intreprinse de domnitor, istoricul Nicolae Iorga arata ca Stefan cel Mare a reusit sa dezvolte Moldova „dintr-o tara ticalosita, ce timp de 25 de ani nu vazuse decit ruina, incendii, lupte fratricide si crime odioase pentru ca o haita de boieri hrapareti vroiau sa inlocuiasca pe o alta din jurul scaunului domnesc”.

 

Prin obiectivele urmarite, prin angrenajul informativ instituit, Stefan cel Mare a contribuit la asigurarea stabilitatii si echilibrului tarii, materializindu-se in gasirea unor solutii acceptabile in fata unor amenintari inevitabile. In acest scop voievodul, detinind informatii despre pericolele din partea statelor vecine, le aplana. Pe parcursul domniei el s-a straduit dintotdeauna sa fie la curent cu situatia adversarilor sai interni si externi, deseori reusind sa-i converteasca in aliati. Prin soliile trimise omologilor sai din Polonia, Ungaria, Rusia, Republica Venetiana, Poarta Otomana si Hanatul Crimeii el era informat din termen despre diferenta de interese si echilibrul relatiilor existente.

 

Anume aceste informatii atit de necesare proveneau de la oameni plasati sau trimisi special. Acesti patrioti au fost ofiterii sai anonimi, a caror contributie in victoriile diplomatice si cele de pe cimpurile bataliilor au ramas necunoscute ostenilor moldoveni, invingatori la Baia, Vaslui, Cozmin, iar memoria lor s-a pastrat relativ in letopisete. Acestia erau membrii Sfatului Domnesc, boieri fara dregatorii (putin cunoscuti in societate), slujitorii cancelariei domnesti, dieci si pisari, familiarizati cu activitatea diplomatica si speciala, cunoscatorii limbilor de circulatie internationala.

 

Sursele scrise ale acelei epoci remarca printre cercetasii curtii domnesti pe logofatul Isac, solul lui Stefan cel Mare si Bogdan III in Polonia; Stanciu, membru in Sfatul Domnesc (1467-1479) trimis de Stefan in 1468 in Polonia, iar in 1475- in Ungaria; logofatul Tautu prezent in 1497 si 1499 in Polonia, iar in 1504- in Turcia.

 

Moldova – epicentru al unui sistem informativ si contrainformativ de rezonanta in epoca lui Stefan cel Mare

 

Anume in timpul domniei lui Stefan cel Mare in Moldova este constatata o activitate de informatii si contrainformatii de prestigiu si recunoastere in epoca. Moldova a devenit un adevarat centru informativ, ale carui servicii erau utilizate, pe calea tratativelor convenite cu Stefan cel Mare, de catre imparatul Maximilian I al habsburgilor si regele Cazimir al polonezilor.

 

Venind la domnie, Stefan cel Mare a aplicat o structura informativa similara celor din tarile europene ale timpului. Cercetarea strategica era organizata din solii si negustori, care in virtutea cunostintelor, experientei si domeniului de activitate, aveau posibilitatea de colectare a informatiilor si influentare a situatiei. Acestia erau sustinuti de asa-numitii „cercetasi profesionisti”: functionari, curteni fugari, hoti care executau misiuni in functie de sarcinile incredintate. Atributii contrainformative au primit multi dregatori, inalti si mijlocii, cercetarea in tinuturi era alcatuita din tarani razesi, crismari, mestesugari.

 

Atentia voievodului fata de tinuturile de hotar se determina de necesitatea protejarii cailor comerciale, ale caror trasee strabateau cetatile Moldovei. Pentru a fi informat cu privire la eventualele incursiuni, in masura, in care i-ar permite sa se mobilizeze in scurt timp, Stefan cel Mare a organizat protectia hotarelor prin mobilizarea in jurul cetatilor a calarasilor dintre razesi, care in schimbul primirii mosiilor de danie au constituit straja hotarelor, fiind pe timp de pace la curent cu toate evenimentele din perimetrul cetatii din apropiere, inclusiv pe teritoriul adiacent. In acest scop voievodul a inzestrat ocoalele cetatilor cu sate, care „ascultau” de pircalabii fortaretelor in cadrul furnizarii informatiilor. Iar in caz de necesitate, satele aflate in perimetrul cetatilor erau sustrase stapinirilor particulare si trecute sub ascultarea vornicilor de ocoale, reprezentantii domniei.

 

Un exemplu elocvent al succesului sistemului de cercetare din perioada domniei lui Stefan cel Mare este victoria din 1475 a oastei moldovenesti la Vaslui contra armatei otomane. Calificata ca prima infringere a ienicerilor turci din partea unui efectiv armat de trei ori mai mic, aceasta operatiune militara nu ar fi putut avea loc in lipsa unui suport de cercetare  adecvat pentru comandamentul moldovenesc in persoana lui Stefan cel Mare.

 

Pentru aceasta el necesita sa cunoasca  in prealabil informatii de interes, precum rasa cailor in cavaleria otomana, echipamentul si distanta tragerii artileriei inamicului, tactica de lupta a comandamentului turc, caracteristica comandantilor etc. Dupa cum demonstrau evenimentele bataliei, el nu putea sa nu cunoasca aceste date, acumularea carora necesita timp si lucrul intensiv al oamenilor de incredere pe teritoriul controlat de Poarta Otomana, in spatele inamicului.

 

Despre intentiile sultanului de a ataca din nou Moldova, s-a stiut insa cu un an si jumatate inainte, aspect ce evidentiaza valoarea si eficienta dispozitivelor informative moldovene in exterior. In legatura cu claritatea, precizia si valoarea informatiilor obtinute despre turci, vizind confruntarea armata ce avea sa aiba loc in iulie 1476 la Valea Alba, cele consemnate in scrisoarea lui Stefan la 20 iunie 1475 solilor sai (Stanciu, Duma si Mihai) aflati in Ungaria, pentru a fi informat Matei Corvin, sint semnificative:

„...A sosit un om cu scrisoare de la pircalabii din Cetatea Alba... despre turci asa sa stiti ca iscoadele noastre ne-au povestit acestea: ca a venit pe mare Ahmet-pasa si a incercat sa cucereasca Caffa... Au batut Calfa vreme de 3 zile iar in ziua a patra au biruit si au cucerit-o... Caffa este acum in miinile turcilor. Era in Caffa un tar tatarasc... cu o mie de tatari care tatari s-au supus cu totii si cu toate ale lor si s-au unit tatarii cu turcii..."

"...Am mai aflat prin iscoadele noastre despre necredinciosii turci ca vin impotriva noastra si din nou ne-a venit veste temeinica ca turcii vin spre noi, impotriva noastra si pe apa si pe uscat. Si asa se zice ca o puternica armata intarita cu foarte multe bombarde le merg inainte ca sa cucereasca Cetatea Alba si Chilia..."

"Imparatul are sa vie insusi pe uscat impotriva noastra ca sa cucereasca in persoana tara noastra cu toata puterea lui si cu toata oastea lui si cu toata puterea tarii Muntenesti si sa credeti ca e asa cum spunem noi, caci nu este altfel decit asa. De aceea, fara intirziere si indata ce veti vedea aceasta scrisoare sa trimiteti un umblator iute... Umblatorul acesta sa se grabeasca ziua si noaptea spre craiul Mateias si sa dea de stire mariei sale despre acesti vrajmasi ai crestinilor..."

 

Este de retinut diversitatea si exactitatea datelor, increderea lui Stefan in valoarea si autenticitatea informatiilor: „...si sa credeti ca este asa cum spunem noi, caci nu este altfel decit asa...” In fapt, aceasta scrisoare este o sinteza a ultimelor informatii primite de el in legatura cu intentiile turcilor, este mentionata expresia: „ne-a venit veste temeinica", aceasta se traduce prin „informatii din sursa sigura, verificata”. De altfel, Stefan cel Mare obisnuia sa verifice datele importante pe care le detinea, informatiile despre turci, de regula, erau verificate folosind in acest scop posibilitatile existente ale altor filiere, in special din Ardeal (vezi anexa ).

 

In alta ordine de idei, nu pot fi trecute cu vederea lacunele aparute sporadic in sistemului informativ al tarii, care deseori afectau esential activitatea organelor statale in perioada domniei lui Stefan cel Mare. Tradarile, ca parte a istoriei domniei lui Stefan cel Mare si scapari ale contraspionajului moldovenesc, au afectat mersul istoriei statului moldovenesc. Cetatea Chilia, ca element-cheie al securitatii militare a Moldovei, luata in 1484 prin forta numeric preponderenta de turci, l-a facut pe voievod predispus spre cedari, iar tara mai vulnerabila. Conform cronicilor turcesti (Mehmed Nesri), „otomanii au cazut cu noroc asupra Chiliei...”, cronicarul Asik Pasa Zade mentioneaza pe „un om care era emirul (vamesul) cetatii, a venit la un vizir al padisahului si i-a dat cetatea”. Astfel admitem ca unii din negustorii Chiliei ar fi putut influenta destinul orasului, acest caz fiind o pierdere a Moldovei pe frontul contrainformativ. Cu toata eficienta, institutia pircalabiei nu garanta lipsa tradarilor. Din aceasta perioada se acorda atentie activitatii informative, prin care era asigurata culegerea de date sau stiri privind securitatea statului moldovenesc, unitatea teritoriala, atentate la viata lui Stefan cel Mare si familiei sale.

 

„Scoala lui Stefan” in activitatea serviciilor de informatii din Republica Moldova

 

Desi in acea epoca sistemul de culegere a informatiilor nu reprezenta o analogie a institutiilor specializate din zilelor noastre, masurile contrainformative gestionate la acea vreme de curtea domneasca intrunea un sir de obiective actuale si pentru epoca moderna: identificarea pericolelor externe, reperarea unor situatii suspecte in zonele de hotar; punerea la cale a unor comploturi sau acte de tradare la adresa conducerii tarii, in interiorul tarii sau in afara; identificarea unor persoane predispuse la asemenea fapte (boieri, cetateni straini); depistarea celor care manifestau interes in culegerea anumitor informatii pentru a le transmite altor state; cunoasterea unor nemultumiri cu tendinte de generalizare etc.

 

Se afirma ca durata domniei lui Stefan cel Mare, caracterul si continutul ei au fost influentate, determinate chiar de filierele sale informative si rostul lor de a fi. Increderea in ele, exploatarea posibilitatilor acestora, valorificarea produsului muncii lor, a informatiilor, nuanteaza   durabilitatea domniei sale, iar Moldova cistigind un prestigiu si un respect deosebite in acea perioada in fata statelor europene.

 

 Domnia lui Stefan cel Mare a adus un plus de stabilitate si echilibru in zbuciumul tarii, care se resimti in a doua jumatate a sec. XV. Incontestabil, domnitorul Stefan cel Mare a intruchipat  insesi centrul sistemului informativ si contrainformativ al Moldovei, el a preluat experienta otomana si valorile sociale respective, care selectau cadrele informative indiferent de originea sociala. Abia dupa 20 de ani dupa moartea lui Stefan cel Mare a fost fondat Ordinul Iezuitilor si primele loje masonice, care au alcatuit primele retele informative.

 

Dupa moartea sa, evident ca filierele sale personale s-au destramat, fiul sau Bogdan nereusind sa aprecieze valoarea si necesitatea lor. Consecintele  sint binecunoscute: subminata din interior de afirmarea marii boierimi, Moldova a fost supusa puterilor straine care, in schimbul sprijinului acordat pretendentilor la tron, impuneau tarii conditii grele de vasalitate.

 

Revenind peste veacuri la realitatile mileniului trei, ne convingem, ca „informatia” ca institutie ramine un atribut incontestabil si indispensabil pentru asigurarea bunei functionalitati a oricarei formatiuni statale. Desi in epoca televiziunii si internetului se pare ca informatia a devenit accesibila tuturor, ne convingem, ca riscurile la adresa cetateanului si statului nu au disparut, ci viceversa, au devenit mai acute, capatind forme mai complicate. Preintimpinarea si evitarea lor nu poate avea loc fara aportul unor servicii de informatii specializate.

 

In conditiile globalizarii, amplificarii haosului informativ si  crimelor transnationale, imperativul combaterii acestor riscuri este actual si pentru R. Moldova. Totodata, nu pot fi neglijate pericolele interne care afecteaza dezvoltarea statului nostru – separatismul, extremismul, crima organizata etc. E regretabil doar ca deseori in retorica unor actori din societatea noastra, inconstient sau constient este pusa la indoiala actualitatea serviciilor de informatii si rolul „informatiei” ca arma pusa in apararea drepturilor cetatenilor si consolidarea statalitatii R.Moldova. Nu e cazul sa aducem aici tot greul argumentelor pentru a contesta aceste opinii, deoarece e suficient sa trecem in revista cei 650 de ani de istorie a statului moldovenesc si sa depistam factorii cauzali, ce au conditionat ascensiunea in dezvoltarea sa, dar si regresul.

Mihail BODEAN, colonel al SIS,

director adjunct al SIS al RM