Jos urmatorii! Replica civilizata la minciuni sfruntate

Exista aici, in disputata noastra patrie, un grafician prolific si talentat (pe timpurile Edituri „Literatura artistica” care raspunde la numele de Isai Cirmu. L-am cunoscut suficient de bine spre a vorbi cu obiectivitate despre el, nu denigrator si mincinos cum a facut-o el despre mine intr-o emisiune radiofonica a descalificantului profesional Valeriu Saharneanu sau mai demult in Literatura si Arta. Isai Cirmu se baga peste tot, isi da cu parerea despre toate si pozeaza in mare roman, sperind ca poate-poate il baga cineva in seama. Asemenea batrinilor care n-au nici o treaba sau pustanilor adolescentini, Cirmu asculta tot felul de emisiuni de radio si da telefoane peste telefoane in studiouri doar ca sa se auda ca exista si ca are pareri. L-am cunoscut indeaproape in urma cu vreo 11 ani, cind timp de exact un an mi-am facut veacul pe la atelierele pictorilor din str. Dimo, cartierul Riscani. De cind il stiu se plange intr-una de lipsa de bani, de saracie, deseori plingindu-mi-se de cit de mult ii e dator lui cu bani Anatol Vidrascu, patronul Editurii Litera. Sincer sa fiu, imi era cam greu sa cred cind vedeam atita smiorcaiala si incepeam sa-l cunosc mai bine. Orice ai spune, dar Vidrascu este un manager de edituri exceptional.  Isai Cirmu insa este un solitar foarte ciudat, iar asta in sensul ca, iar acest lucru il cunosc toti pictorii, obisnuia sa-si cumpere cite o sticla de vodka, se incuia singur in atelier, dadea muzica radioului la maxim spre a se scuza ca nu a auzit soneria sau bataile in usa daca il cauta cineva, apoi se punea pe golit sticla de unul singur in acordul unei muzici asurzitoare. Isi facea apoi portia de somn, iar dupa ce se scula cauta pe la vecini o cescuta de cafea sau ceai cu „imprumutul”. Este cunoscut printre pictori ca fiind un zgircit fara de margini, prin 1980 plingea pe la zilele de nastere sarbatorite la editura la care lucra ca-i mor copii de foame! Dar acest lucru  mie nu-mi place sa i-l consider neaparat un cusur. Una din pasiunile lui era dezlegarea integramelor. E de nivelul intelectual al lui Mircea Snegur, care si el e mort dupa integrame pentru copii. Isai, care nu citeste carti serioase, o facea deseori la fereastra atelierului sau, loc de unde ma striga sa-l ajut sa gaseasca cheia unor cuvinte. Altceva m-a surprins la Isai si o sa va spun si ce! Este casatorit cu o doamna extrem de admirabila, o femeie de lume desavirsita, are doi copii, baiat si fata, extraordinari, care sunt un model de mindrie pentru orice parinte. Fiica, Victoria, la rindul ei, este o foarte talentata graficiana si un model de chibzuinta si maturitate profesionala.

Cu toate aceste, destul de des, de cele mai multe ori in jurul orelor 22,00, Isai imi dadea telefoane si mi se plingea ca e trist din cauza ca traieste intr-o „mare de rusi”, facind referire la propria-i familie. Nu i-am inteles absolut deloc aceasta tristete contrafacuta. Faptul ca familia sa vorbeste ruseste nu o face cu nimic vinovata, vinovatul fiind Isai, de la care probabil membri familiei sale au constatat ca nu au ce invata. Fiecare om are dreptul de a creste si trai in interiorul culturii din care provine, iar daca are modele pozitive, este la fel de liber sa le adopte sau nu. Sunt sigur ca este dezonorant pentru oricine care isi birfeste astfel propria familie in ochii unui strain. Spun toate astea intrucit e necesar sa dezmint infamiile debitate de Isai la adresa mea in presa si la radio, potrivit carora i-as fi terorizat pe pictori vreo doi ani. Chiar ca-i de ris! La fel de ris cum sunt si interventiile sale telefonice anticomuniste si pro-romanesti pe la diverse posturi de radio. Si Isai, asemenea multor artisti, isi datoreaza cariera investitiei facute in el de catre puterea sovietica. Acum, ca sa-mi autocitez un vechi moto de-al meu, Isai striga saracacacios intr-una „Jos urmatorii!” Prima data cind mi-am dat seama cit de penibil poate fi a fost atunci cind am aflat, sigur ca intimplator, ca telefona in studioul unui post de radio unde tinea o emisiune un anume „revolutionar” prapadit din numeroasa familie a unor oarecari Brega, unul care poarta frumosul nume rusesc de Oleg si care e si el adeptul sloganului „Jos urmatorii!” Tot atunci m-am gindit ca Isai a imbatrinit mult si rau. Pacat, pentru ca minciunile si exaltarile nu prind deloc bine la oamenii in virsta! Nu „marea de rusi” e periculoasa, ci marea de rautati la batrinete si impotenta cauzata de lipsa lecturilor autentice si a pasiunii pentru integrame!

Mihai CONTIU